<version>1.60</version>

<version>1.63</version>

<date>2004-11-28</date>

<date>2004-12-26</date>

Dacă aţi boot-at de pe LiveCD-ul Gentoo,  puteţi folosi utilitarul <c>mirrorselect</c> pentru a actualiza <path>/etc/make.conf</path>, astfel încât să fie folosite cele mai rapide mirror-uri, atât pentru Portage, cât si pentru codul sursă (bineînţeles, aceasta necesită o legatură la internet funcţională):

Dacă aţi boot-at de pe LiveCD-ul Gentoo,  puteţi folosi utilitarul

<c>mirrorselect</c> pentru a actualiza <path>/etc/make.conf</path>, astfel

încât să fie folosite cele mai rapide mirror-uri, atât pentru Portage,

cât si pentru codul sursă (bineînţeles, aceasta necesită o legatură la

internet funcţională):

<p>Dacă, dintr-un anumit motiv, <c>mirrorselect</c> returnează eroare, nu vă îngrijoraţi. Acest pas este, în totalitate, opţional, valoarile implicite fiind suficiente.

<p>

Dacă, dintr-un anumit motiv, <c>mirrorselect</c> returnează eroare, nu vă

îngrijoraţi. Acest pas este, în totalitate, opţional, valoarile implicite

fiind suficiente.

<p>A rămas un singur lucru de făcut, înainte să putem intra noul mediu şi anume trebuie să copiem informaţiile despre DNS în <path>/etc/resolv.conf</path>. Trebuie să facem asta, pentru a fi siguri că reţeaua funcţionează, chiar şi după ce intrăm în noul mediu. <path>/etc/resolv.conf</path> conţine serverele DNS pentru reţeaua noastră.

<p>

A rămas un singur lucru de făcut, înainte să putem intra noul mediu şi

anume trebuie să copiem informaţiile despre DNS în

<path>/etc/resolv.conf</path>. Trebuie să facem asta, pentru a fi siguri că

reţeaua funcţionează, chiar şi după ce intrăm în noul mediu.

<path>/etc/resolv.conf</path> conţine serverele DNS pentru reţeaua noastră.

Mount-aţi sistemul de fişiere <path>/proc</path> în <path>/mnt/gentoo/proc</path> pentru a permite instalării să utilizeze informaţia oferită de kernel, chiar şi în mediul chroot.

Mount-aţi sistemul de fişiere <path>/proc</path> în

<path>/mnt/gentoo/proc</path> pentru a permite instalării să utilizeze

informaţia oferită de kernel, chiar şi în mediul chroot.

Acum, că toate partiţiile sunt iniţializate şi mediul de bază instalat, a venit momentul să intrăm în noul mediu prin acţiunea de <e>chrooting</e> în acesta. Aceasta înseamnă că ne mutăm din mediul în care a decurs instalarea (LiveCD sau alt mediu de instalare), în sistemul instalat (adică în partiţia iniţializată)

Acum, că toate partiţiile sunt iniţializate şi mediul de bază instalat,

a venit momentul să intrăm în noul mediu prin acţiunea de

<e>chrooting</e> în acesta. Aceasta înseamnă că ne mutăm din mediul în

care a decurs instalarea (LiveCD sau alt mediu de instalare), în sistemul

instalat (adică în partiţia iniţializată)

<p>Acţiunea de chrooting, se face in trei etape. Mai întâi, vom muta rădăcina, din <path>/</path> (de pe discul de instalare), către <path>/mnt/gentoo</path> (de pe partiţia aleasa pentru instalare), folosind comanda <c>chroot</c>. Apoi, vom creea un nou mediu, folosind comanda <c>env-update</c>, care, în esenţă, creează variabile ale mediului. În final, încărcăm aceste variabile în memorie, folosind comanda <c>source</c>.

<p>

Acţiunea de chrooting, se face in trei etape. Mai întâi, vom muta

rădăcina, din <path>/</path> (de pe discul de instalare), către

<path>/mnt/gentoo</path> (de pe partiţia aleasa pentru instalare), folosind

comanda <c>chroot</c>. Apoi, vom creea un nou mediu, folosind comanda

<c>env-update</c>, care, în esenţă, creează variabile ale mediului. În

final, încărcăm aceste variabile în memorie, folosind comanda

<c>source</c>.

Felicitări! Sunteţi acum în propriul mediu Gentoo Linux. Desigur, suntem departe de a fi terminat, motiv pentru care procesul de instalare mai are câteva secţiuni de parcurs :-)

Felicitări! Sunteţi acum în propriul mediu Gentoo Linux. Desigur, suntem

departe de a fi terminat, motiv pentru care procesul de instalare mai are

câteva secţiuni de parcurs :-)

<title>Opţional: Actualizarea Structurii Portage</title>

<title>Actualizarea Structurii Portage</title>

Dacă nu aţi instalat o imagine a structurii Portage pe parcursul capitolului trecut, trebuie să descărcaţi o imagine recenta a acestuia de pe Internet. <c>emerge --sync</c> face exact acest lucru pentru dumneavoastră. Ceilalţi utilizatori pot omite acest pas si să continue cu <uri link="#configure_USE">Configurarea variabilei USE</uri>.

Dacă aveţi o conexiune la internet funcţională şi nu doriţi să

instalaţi pachetele noastre precompilate (denumite şi pachete GRP) ulterior,

ar trebui să vă actualizaţi structura Portage la ultima versiune.

<c>emerge --sync</c> efectuează această acţiune pentru dvs. Alţi

utilizatori ar trebui să ruleze <e>doar</e> <c>emerge --metadata</c> pentru a

crea baza de date cache pe care Portage o creează după <c>emerge

--sync</c>.

# <i>emerge sync</i>

<comment>(Pentru utilizatorii cu o conexiune internet ce nu doresc instalarea de pachete GRP)</comment>

</pre>

# <i>emerge --sync</i>

<p>

Portage utilizează protocolul RSYNC pentru actualizarea structurii Portage. În cazul în care comanda anterioară eşuează din cauze legate de firewall, utilizaţi <c>emerge-webrsync</c> ce vă descarcă şi instalează o versiune shapshot de Portage utilizând protocolul obişnuit HTTP.

</p>

<pre caption="Actualizarea structurii Portage cu emerge-webrsync">

<comment>(Pentru toţi ceilalţi utilizatori)</comment>

# <i>emerge-webrsync</i>

# <i>emerge --metadata</i>

Dacă sunteţi anunţat că o versiune mai nouă a Portage este disponibilă şi că ar trebui să o actualizaţi, puteţi, fară grijă, să ignoraţi acest mesaj. Portage va fi actualizat pentru dumneavoastră, mai târziu, pe parcursul instalării.

Dacă sunteţi anunţat că o versiune mai nouă a Portage este

disponibilă şi că ar trebui să o actualizaţi, puteţi, fară grijă,

să ignoraţi acest mesaj. Portage va fi actualizat pentru dumneavoastră,

mai târziu, pe parcursul instalării.

Nu efectuaţi nici o modificare asupra variabilei USE dacă efectuaţi o instalare stage3 cu GRP. Puteţi modifica variabila USE după instalarea pachetelor dorite. Gremlin sunt cunoscuţi ca atacatori ai sistemului dvs. dacă ignoraţi acest avertisment!

Nu efectuaţi nici o modificare asupra variabilei USE dacă efectuaţi o

instalare stage3 cu GRP. Puteţi modifica variabila USE după instalarea

pachetelor dorite. Gremlin sunt cunoscuţi ca atacatori ai sistemului dvs.

dacă ignoraţi acest avertisment!

<c>USE</c> este una dintre cele mai puternice variabile, pe care Gentoo o pune la dizpoziţia utilizatorilor. Multe dintre programe pot fi compilate, cu sau fără suport opţional pentru diferite pachete. De exemplu, unele programe pot fi compilate cu suport gtk sau cu suport qt. Altele pot fi compilate cu sau fără suport SSL. Unele programe pot fi chiar compilate cu suport framebuffer (svgalib), în loc de suport X11 (X-server).

<c>USE</c> este una dintre cele mai puternice variabile, pe care Gentoo o pune

la dizpoziţia utilizatorilor. Multe dintre programe pot fi compilate, cu sau

fără suport opţional pentru diferite pachete. De exemplu, unele programe

pot fi compilate cu suport gtk sau cu suport qt. Altele pot fi compilate cu sau

fără suport SSL. Unele programe pot fi chiar compilate cu suport

framebuffer (svgalib), în loc de suport X11 (X-server).

Majoritatea distribuţiilor îşi compilează propriile pachete, folosind suport pentru cât mai multe lucruri posibile, crescând astfel dimeniunea programelor şi totodată a timpului de pornire, fără a menţiona enorma cantitate de dependenţe. Folosind Gentoo, puteţi defini cu ce opţiuni să fie compilat un pachet. Aici intră in joc, variabila <c>USE</c>

Majoritatea distribuţiilor îşi compilează propriile pachete, folosind

suport pentru cât mai multe lucruri posibile, crescând astfel dimeniunea

programelor şi totodată a timpului de pornire, fără a menţiona enorma

cantitate de dependenţe. Folosind Gentoo, puteţi defini cu ce opţiuni să

fie compilat un pachet. Aici intră in joc, variabila <c>USE</c>

În cadrul variabilei <c>USE</c>, definiţi cuvinte cheie care sunt folosite în opţiunile compilării. De exemplu, opţiunea <e>ssl</e> va compila suportul pentru ssl, în cadrul programelor care îl suportă. <e>-X</e> va elimina suportul pentru X-server (observaţi semnul minus din faţă). <e>gnome gtk -kde -qt</e> va compila programele cu suport gnome (gtk) dar fără suport kde (şi qt), făcându-vă sistemul, pe deplin optimizat pentru GNOME.

În cadrul variabilei <c>USE</c>, definiţi cuvinte cheie care sunt folosite

în opţiunile compilării. De exemplu, opţiunea <e>ssl</e> va compila

suportul pentru ssl, în cadrul programelor care îl suportă. <e>-X</e> va

elimina suportul pentru X-server (observaţi semnul minus din faţă).

<e>gnome gtk -kde -qt</e> va compila programele cu suport gnome (gtk) dar

fără suport kde (şi qt), făcându-vă sistemul, pe deplin optimizat

pentru GNOME.

Setările <c>USE</c> implicite, se află în <path>/etc/make.profile/make.defaults</path>. Ceea ce adăugaţi în <path>/etc/make.conf</path> este calculat în concordanţă cu aceste setări implicite. Dacă adăugaţi ceva setărilor <c>USE</c>, este adăugat listei implicite. Dacă ştergeţi ceva din setările <c>USE</c> (prin scrierea semnului minus in faţa sa), atunci

Setările <c>USE</c> implicite se află în fişierele

este şters din lista implicită (în cazul in care ar fi fost in listă). <e>Niciodată</e> nu faceţi schimbări în interiorul directorului <path>/etc/make.profile</path>; va fi rescris când actualizaţi Portage!

<path>make.defaults</path> din profilul dvs. Veţi putea regăsi fişierele

</p>  

<path>make.defaults</path> în directorul spre care indică

<path>/etc/make.profile</path> şi în toate directoarele ascendente. Setarea

<c>USE</c> reprezintă suma tuturor setărilor <c>USE</c> din toate

fişierele <path>make.defaults</path>. Setările <c>USE</c> implicite, se

află în fişierele <path>/etc/make.profile/make.defaults</path>. Ceea ce

adăugaţi în <path>/etc/make.conf</path> este calculat în concordanţă cu

aceste setări implicite. Dacă adăugaţi ceva setărilor <c>USE</c>, este

adăugat listei implicite. Dacă ştergeţi ceva din setările <c>USE</c>

(prin scrierea semnului minus in faţa sa), atunci este şters din lista

implicită (în cazul in care ar fi fost in listă). <e>Niciodată</e> nu

faceţi schimbări în interiorul directorului <path>/etc/make.profile</path>;

va fi rescris când actualizaţi Portage!

</p>

O descriere completă, a variabilei <c>USE</c>, poate fi găsită în cea de a doua parte a Gentoo Handbook, <uri link="?part=2&amp;chap=1">Indicatori USE</uri>. O descriere completă a variabilelor <c>USE</c> existente, poate fi găsită în <path>/usr/portage/profiles/use.desc</path>.

O descriere completă, a variabilei <c>USE</c>, poate fi găsită în cea de

a doua parte a Gentoo Handbook, <uri link="?part=2&amp;chap=1">Indicatori

USE</uri>. O descriere completă a variabilelor <c>USE</c> existente, poate fi

găsită în <path>/usr/portage/profiles/use.desc</path>.

Drept exemplu, vă prezentăm setările unui sistem bazat pe KDE, cu suport DVD, ALSA si CD-Recording.

Drept exemplu, vă prezentăm setările unui sistem bazat pe KDE, cu suport

DVD, ALSA si CD-Recording.

Probabil că veţi utiliza una sau poate două locaizări pe sistemul dvs. Până acum, după compilarea <c>glibc</c> un set complet de localizări este creat. Începând de acum, activaţi indicatorul USE <c>userlocales</c> şi specificaţi doar localizările necesare în <path>/etc/locales.build</path>.

Probabil că veţi utiliza una sau poate două locaizări pe sistemul dvs.

Până acum, după compilarea <c>glibc</c> un set complet de localizări

este creat. Începând de acum, activaţi indicatorul USE <c>userlocales</c>

şi specificaţi doar localizările necesare în

<path>/etc/locales.build</path>. Această acţiune trebuie efectuată doar

în cazul în care cunoaşteţi ce localizări să utilizaţi.

Dacă doriţi să folosiţi o colecţie de modalităţi, pentru a vă compila sistemul, aţi putea arunca o privire asupra 

Dacă doriţi să folosiţi o colecţie de modalităţi, pentru a vă

<uri link="/doc/en/distcc.xml">Ghid DistCC</uri>. Prin folosirea <c>distcc</c> puteţi beneficia de puterea de procesare a mai multor sisteme care să vă ajute la instalare.

compila sistemul, aţi putea arunca o privire asupra <uri

link="/doc/en/distcc.xml">Ghid DistCC</uri>. Prin folosirea <c>distcc</c>

puteţi beneficia de puterea de procesare a mai multor sisteme care să vă

ajute la instalare.

Acum luaţi loc şi gândiţi-vă la paşii precedenţi. V-am cerut să selectaţi unul dintre <e>stage1</e>, <e>stage2</e> sau <e>stage3</e> şi v-am avertizat că alegerea facută are mare importanţă pentru paşii ce vor urma. Ei bine, acesta este primul loc in care alegerea făcută defineşte pasii ce vor urma.

Acum luaţi loc şi gândiţi-vă la paşii precedenţi. V-am cerut să

selectaţi unul dintre <e>stage1</e>, <e>stage2</e> sau <e>stage3</e> şi v-am

avertizat că alegerea facută are mare importanţă pentru paşii ce vor

urma. Ei bine, acesta este primul loc in care alegerea făcută defineşte

pasii ce vor urma.

Dacă aţi ales <e>stage1</e>, atunci va trebui să urmaţi <e>ambii</e> paşi din acest capitol (incepând cu <uri link="#doc_chap3">Parcurgerea de la Stage1 la Stage2</uri>)

Dacă aţi ales <e>stage1</e>, atunci va trebui să urmaţi <e>ambii</e>

paşi din acest capitol (incepând cu <uri link="#doc_chap3">Parcurgerea de la

Stage1 la Stage2</uri>)

Dacă aţi ales <e>stage2</e> puteţi să treceţi doar peste primul pas şi să incepeţi imediat cu cel de-al doilea <uri link="#doc_chap4">Parcurgerea de la Stage2 la Stage3</uri>)

Dacă aţi ales <e>stage2</e> puteţi să treceţi doar peste primul pas şi

să incepeţi imediat cu cel de-al doilea <uri link="#doc_chap4">Parcurgerea

de la Stage2 la Stage3</uri>)

Dacă aţi ales<e>stage3</e> (cu sau fără GRP), atunci puteţi trece peste ambii paşi şi continuaţi cu <uri link="?part=1&amp;chap=7">Configurarea Kernel-ului</uri>

Dacă aţi ales<e>stage3</e> (cu sau fără GRP), atunci puteţi trece peste

ambii paşi şi continuaţi cu <uri link="?part=1&amp;chap=7">Configurarea

Kernel-ului</uri>

<p>La acest pas, vom efectua operaţia de <e>bootstrap</e> sistemului dumneavoastă Gentoo. Acest proces durează mult timp, dar rezultatul este un sistem complet optimizat pentru nevoile caracteristice maşinii dumneavoastră.

<p>

La acest pas, vom efectua operaţia de <e>bootstrap</e> sistemului

dumneavoastă Gentoo. Acest proces durează mult timp, dar rezultatul este un

sistem complet optimizat pentru nevoile caracteristice maşinii

dumneavoastră.

Operaţia de <e>Bootstrapping</e> înseamnă a construi GNU C Library, GNU C Compiler Collection şi multe alte programe cheie ale sistemului.

Operaţia de <e>Bootstrapping</e> înseamnă a construi GNU C Library, GNU C

Compiler Collection şi multe alte programe cheie ale sistemului.

Înainte de a începe acţiunea bootstrap asupra sistemului, poate veţi dori să descărcaţi tot codul sursă necesar, mai întâi. Dacă vnu doriţi acest lucru, continuaţi cu <uri link="#bootstrap">Procesul Bootstrap al Sistemului</uri>.

Înainte de a începe acţiunea bootstrap asupra sistemului, poate veţi dori

să descărcaţi tot codul sursă necesar, mai întâi. Dacă vnu doriţi

acest lucru, continuaţi cu <uri link="#bootstrap">Procesul Bootstrap al

Sistemului</uri>.

Dacă nu aţi copiat, până acum, sursele, atunci scriptul de bootstrap va descărca toate fişierele necesare. Va face asta, fără a vă anunţa că nu va merge decât dacă aveţi o conexiune de reţea activă :-) Dacă vreţi să descărcaţi sursele mai întâi şi să continuaţi procesul bootstrap al sistemului ulterior (de exemplu pentru că nu vreţi să aveţi o conexiune deschisă în timpul compilării), atunci folosiţi opţiunea <e>-f</e> a scriptului bootstrap, care va descărca (fetch - asocierea cu litera <e>f</e>) toate sursele pentru dumneavoastră.

Dacă nu aţi copiat, până acum, sursele, atunci scriptul de bootstrap va

descărca toate fişierele necesare. Va face asta, fără a vă anunţa

că nu va merge decât dacă aveţi o conexiune de reţea activă :-) Dacă

vreţi să descărcaţi sursele mai întâi şi să continuaţi procesul

bootstrap al sistemului ulterior (de exemplu pentru că nu vreţi să aveţi

o conexiune deschisă în timpul compilării), atunci folosiţi opţiunea

<e>-f</e> a scriptului bootstrap, care va descărca (fetch - asocierea cu

litera <e>f</e>) toate sursele pentru dumneavoastră.

Bine atunci, luaţi tastatura şi scrieţi următoarele comenzi pentru a începe procesul bootstrap. Apoi mergeţi şi distraţi-vă cu altceva, pentru că acest proces va dura ceva timp până se va sfârşi.

Bine atunci, luaţi tastatura şi scrieţi următoarele comenzi pentru a

începe procesul bootstrap. Apoi mergeţi şi distraţi-vă cu altceva,

pentru că acest proces va dura ceva timp până se va sfârşi.

Dacă aveţi setat indicatorul USE <c>nptl</c>, rularea încă o dată a <c>bootstrap.sh</c> ar putea să returneze o eroare în legatură cu blocarea <c>linux26-headers</c> de către <c>linux-headers</c>. Dacă primiţi eroarea aceasta, dezinstalaţi <c>linux-headers</c> şi încercaţi din nou:

Dacă aveţi setat indicatorul USE <c>nptl</c>, rularea încă o dată a

<c>bootstrap.sh</c> ar putea să returneze o eroare în legatură cu blocarea

<c>linux26-headers</c> de către <c>linux-headers</c>. Dacă primiţi eroarea

aceasta, dezinstalaţi <c>linux-headers</c> şi încercaţi din nou:

# <i>emerge --oneshot linux26-headers</i>

# <i>emerge --oneshot --nodeps linux26-headers</i>

Acum vom continua cu următoarea etapă, <uri link="#doc_chap4">Parcurgerea de la Stage2 la Stage3</uri>

Acum vom continua cu următoarea etapă, <uri link="#doc_chap4">Parcurgerea

de la Stage2 la Stage3</uri>

Dacă citiţi această secţiune, înseamna că aţi implementat sistemul (ori pentru că l-aţi implementat în prealabil, ori că folosiţi <e>stage2</e>). Atunci este timpul să construim toate pachetele sistemului.

Dacă citiţi această secţiune, înseamna că aţi implementat sistemul

(ori pentru că l-aţi implementat în prealabil, ori că folosiţi

<e>stage2</e>). Atunci este timpul să construim toate pachetele sistemului.

<e>Toate</e> pachele sistemului? Nu, nu chiar. În această etapă, veţi construi acele pachete ale căror alternativă nu există. Unele pachete de sistem au mai multe alternative (ca sistemele pentru log-uri) şi cum Gentoo se bazează pe alternative, nu vrem să vă impunem unul.

<e>Toate</e> pachele sistemului? Nu, nu chiar. În această etapă, veţi

construi acele pachete ale căror alternativă nu există. Unele pachete de

sistem au mai multe alternative (ca sistemele pentru log-uri) şi cum Gentoo

se bazează pe alternative, nu vrem să vă impunem unul.

<p>Dacă vreţi să ştiţi ce pachete vor fi instalate, executaţi <c>emerge --pretend</c>. Această comandă va afişa o lista cu ceea ce va fi construit. Pentru că această listă este destul de mare, ar trebui să folositi un sistem de paginare ca <c>less</c> sau <c>more</c> pentru a naviga în sus sau în jos prin listă.

<p>

Dacă vreţi să ştiţi ce pachete vor fi instalate, executaţi <c>emerge

--pretend</c>. Această comandă va afişa o lista cu ceea ce va fi

construit. Pentru că această listă este destul de mare, ar trebui să

folositi un sistem de paginare ca <c>less</c> sau <c>more</c> pentru a naviga

în sus sau în jos prin listă.

Dacă doriţi ca <c>emerge</c> să descarce sursele înainte să continuaţi (de exemplu pentru că nu vreţi ca şi conexiunea să fie lăsată deschisă pe parcursul construitii pachetelor), puteţi folosi opţiunea <c>--fetchonly</c> a comenzii <c>emerge</c>, care va descărca sursele pentru dumneavoastră.

Dacă doriţi ca <c>emerge</c> să descarce sursele înainte să continuaţi

(de exemplu pentru că nu vreţi ca şi conexiunea să fie lăsată

deschisă pe parcursul construitii pachetelor), puteţi folosi opţiunea

<c>--fetchonly</c> a comenzii <c>emerge</c>, care va descărca sursele pentru

dumneavoastră.

<p>Pentru a începe construirea sistemului, executaţi <c>emerge system</c>. Apoi mergeţi şi găsiţi-vă de lucru, pentru că această etapa durează foarte mult până la sfârşit.

<p>

Pentru a începe construirea sistemului, executaţi <c>emerge system</c>. Apoi

mergeţi şi găsiţi-vă de lucru, pentru că această etapa durează

foarte mult până la sfârşit.

<p>Puteţi, deocamdată, să ignoraţi orice avertisment în legătură cu fişierele de configurare actualizate (şi execuţia <c>etc-update</c>). Când sistemul dumneavoastră Gentoo este instalat în totalitate şi boot-at, citiţi documentaţia noastră despre <uri link="?part=3&amp;chap=2#doc_chap3">Configurarea Protecţiei Fişierelor</uri>.

<p>

Puteţi, deocamdată, să ignoraţi orice avertisment în legătură cu

fişierele de configurare actualizate (şi execuţia <c>etc-update</c>).

Când sistemul dumneavoastră Gentoo este instalat în totalitate şi

boot-at, citiţi documentaţia noastră despre <uri

link="?part=3&chap=2#doc_chap3">Configurarea Protecţiei

Fişierelor</uri>.

Când procesul de construire a sistemului a luat sfârşit, continuaţi cu <uri link="?part=1&amp;chap=7">Configurarea Kernel-ului</uri>.

Când procesul de construire a sistemului a luat sfârşit, continuaţi cu

<uri link="?part=1&amp;chap=7">Configurarea Kernel-ului</uri>.

<version>1.24</version>

<version>1.27</version>

<date>2004-11-26</date>

<date>2004-12-22</date>

Trebuie, mai întâi să setaţi fusul orar, astfel încât sistemul dumneavoastră să ştie unde se află. Uitaţi-vă după fusul orar potrivit în <path>/usr/share/zoneinfo</path>, apoi faceţi un symlink către <path>/etc/localtime</path>, folosind <c>ln</c>:

Trebuie, mai întâi să setaţi fusul orar, astfel încât sistemul

dumneavoastră să ştie unde se află. Uitaţi-vă după fusul orar

potrivit în <path>/usr/share/zoneinfo</path>, apoi faceţi un symlink către

<path>/etc/localtime</path>, folosind <c>ln</c>:

Nucleul în jurul carora sunt construite toate distributiile, este kernelul Linux. Este nivelul dintre programe şi componentele hardware ale sistemului dumneavoastră. Gentoo pune la dispoziţia utilizatorilor, mai multe surse de kernel. O listă completă alături de descrierea lor, este accesibilă la <uri link="/doc/en/gentoo-kernel.xml">Ghidul Gentoo pentru Kernel</uri>. 

Nucleul în jurul carora sunt construite toate distributiile, este kernelul

Linux. Este nivelul dintre programe şi componentele hardware ale sistemului

dumneavoastră. Gentoo pune la dispoziţia utilizatorilor, mai multe surse de

kernel. O listă completă alături de descrierea lor, este accesibilă la

<uri link="/doc/en/gentoo-kernel.xml">Ghidul Gentoo pentru Kernel</uri>. 

Pentru sistemele bazate pe arhitectura x86 vă oferim, alături de alte surse de kernel, <c>vanilla-sources</c> (sursele de kernel implicite dezvoltate de programatorii de kernel linux), <c>gentoo-sources</c> (sursele de kernel 2.4 ce conţin patch-uri pentru îmbunătăţirea performanţei), <c>gentoo-dev-sources</c> (sursele de kernel v2.6 ce conţin pacth-uri pentru îmbunătăţirea performanţei), <c>development-sources</c> (sursele de kernel vanilla 2.6), ...

Pentru sistemele bazate pe arhitectura x86 vă oferim, alături de alte surse

de kernel, <c>vanilla-sources</c> (sursele de kernel implicite dezvoltate de

programatorii de kernel linux), <c>gentoo-sources</c> (sursele de kernel 2.4 ce

conţin patch-uri pentru îmbunătăţirea performanţei),

<c>gentoo-dev-sources</c> (sursele de kernel v2.6 ce conţin pacth-uri pentru

îmbunătăţirea performanţei), <c>development-sources</c> (sursele de

kernel vanilla 2.6), ...

Dacă efectuaţi o instalare fără reţea, alegerea surselor de kernel va fi limitată la cele oferite pe CD. Pentru versiunea 2004.3, acestea sunt:

Dacă efectuaţi o instalare fără reţea, alegerea surselor de kernel va

fi limitată la cele oferite pe CD. Pentru versiunea 2004.3, acestea sunt:

Când vă veţi uita în <path>/usr/src</path> ar trebui să vedeţi un symlink numit <path>linux</path>, ce indică spre sursa kernel-ului dvs.:

Când vă veţi uita în <path>/usr/src</path> ar trebui să vedeţi un

symlink numit <path>linux</path>, ce indică spre sursa kernel-ului dvs. Vom

presupune că sursa de kernel instalată este

<c>gentoo-sources-2.4.26-r9</c>:

lrwxrwxrwx    1 root     root           12 Oct 13 11:04 /usr/src/linux -> linux-2.4.26-gentoo-r6

lrwxrwxrwx    1 root     root           12 Oct 13 11:04 /usr/src/linux -> linux-2.4.26-gentoo-r9

Dacă acesta nu este cazul dvs. (ex: symlink-ul indică spre o altă sursă kernel) modificaţi symlink-ul înainte de a continua:

Dacă symlink-ul nu indică spre sursele de kernel alese de dvs. (notaţi

faptul că <c>linux-2.4.26-gentoo-r9</c> este doar un exemplu) ar trebui să

îl modificaţi către kernel-ul corect:

# <i>ln -s linux-2.4.26-gentoo-r6 linux</i>

# <i>ln -s linux-2.4.26-gentoo-r9 linux</i>

Acum este timpul să configurăm şi să compilăm sursa kernel. Toate arhitecturile pot folosi <c>genkernel</c> pentru asta, care vă va construi un kernel generic aşa cum este folosit pe LiveCD. Vom explica configurarea manuală, totuşi, fiind cea mai bună cale de a vă optimiza sistemul.

Acum este timpul să configurăm şi să compilăm sursa kernel. Toate

arhitecturile pot folosi <c>genkernel</c> pentru asta, care vă va construi un

kernel generic aşa cum este folosit pe LiveCD. Vom explica configurarea

manuală, totuşi, fiind cea mai bună cale de a vă optimiza sistemul.

Dacă doriţi să vă configuraţi manual kernel-ul, continuaţi acum cu <uri link="#manual">Implicit: Configurarea Manuală</uri>. Dacă doriţi să utilizaţi <c>genkernel</c>, ar trebui să citiţi <uri link="#genkernel">Alternativ: Utilizarea genkernel</uri>, în loc.

Dacă doriţi să vă configuraţi manual kernel-ul, continuaţi acum cu

<uri link="#manual">Implicit: Configurarea Manuală</uri>. Dacă doriţi să

utilizaţi <c>genkernel</c>, ar trebui să citiţi <uri

link="#genkernel">Alternativ: Utilizarea genkernel</uri>, în loc.

Configurarea manuală a kernel-ului este des percepută ca cea mai grea incercare, pe care fiecare user Linux trebuie să o treacă. Nimic mai fals -- după ce veţi configura câteva kernel-uri, nici nu vă veţi mai aminti că a fost greu ;)

Configurarea manuală a kernel-ului este des percepută ca cea mai grea

incercare, pe care fiecare user Linux trebuie să o treacă. Nimic mai fals

-- după ce veţi configura câteva kernel-uri, nici nu vă veţi mai aminti

că a fost greu ;)

Totuşi, un lucru <e>este</e> adevărat: trebuie să vă cunoaşteţi sistemul înainte de a începe configurarea manuală a kernel-ului. Cele mai multe informaţii le puteţi obţine prin vizualizarea conţinutului <path>/proc/pci</path> (sau prin folosirea <c>lspci</c>, dacă există). De asemenea, puteţi rula <c>lspci</c> pentru a vizualiza modulele kernel-ului folosit de LiveCD (ar putea să vă formeze o idee despre ce anume să activaţi).

Totuşi, un lucru <e>este</e> adevărat: trebuie să vă cunoaşteţi

sistemul înainte de a începe configurarea manuală a kernel-ului. Cele mai

multe informaţii le puteţi obţine prin vizualizarea conţinutului

<path>/proc/pci</path> (sau prin folosirea <c>lspci</c>, dacă există). De

asemenea, puteţi rula <c>lspci</c> pentru a vizualiza modulele kernel-ului

folosit de LiveCD (ar putea să vă formeze o idee despre ce anume să

activaţi).

Acum mergeţi in directorul ce conţine sursa kernel-ului şi executaţi <c>make menuconfig</c>. Aceasta va porni un meniu de configurare bazat pe ncurses.

Acum mergeţi in directorul ce conţine sursa kernel-ului şi executaţi

<c>make menuconfig</c>. Aceasta va porni un meniu de configurare bazat pe

ncurses.

Veţi fi întâmpinat cu mai multe secţiuni de configurare. Mai întăi vom enumera cateva opţiuni pe care trebuie să le activaţi (altfel Gentoo nu va funcţiona deloc sau nu va funcţiona corect fară anumite trucuri suplimentare).

Veţi fi întâmpinat cu mai multe secţiuni de configurare. Mai întăi vom

enumera cateva opţiuni pe care trebuie să le activaţi (altfel Gentoo nu va

funcţiona deloc sau nu va funcţiona corect fară anumite trucuri

suplimentare).

Mai întâi de toate, activaţi utilizarea codului/driverelor în dezvoltare sau experimentale. Aveţi nevoie de acesta, altfel anumite drivere foarte importante nu vor fi afişate:

Mai întâi de toate, activaţi utilizarea codului/driverelor în dezvoltare

sau experimentale. Aveţi nevoie de acesta, altfel anumite drivere foarte

importante nu vor fi afişate:

Acum mergeţi la <c>File Systems</c> şi selectaţi suportul pentru sistemul de fişiere pe care îl folosiţi. <e>Nu</e> le compilaţi ca module, altfel Gentoo nu va putea să mount-eze partiţiile. De asemenea, selectaţi <c>Virtual memory</c>, 

Acum mergeţi la <c>File Systems</c> şi selectaţi suportul pentru sistemul

de fişiere pe care îl folosiţi. <e>Nu</e> le compilaţi ca module, altfel

Gentoo nu va putea să mount-eze partiţiile. De asemenea, selectaţi

<c>Virtual memory</c>, 

Dacă BIOS-ul dvs. nu poate manipula harddisk-uri mari, şi aţi utilizat elemente de contact pentru ca dispozitivul să raporteze o mărime limitată, trebuie să activaţi următoarea opţiune pentru a avea acces la întregul harddisk:

Dacă BIOS-ul dvs. nu poate manipula harddisk-uri mari, şi aţi utilizat

elemente de contact pentru ca dispozitivul să raporteze o mărime

limitată, trebuie să activaţi următoarea opţiune pentru a avea acces la

întregul harddisk:

Dacă folosiţi PPPoE pentru conectarea la Internet sau daca folosiţi un modem tip dial-up, va trebui să activaţi următoarele opţiuni in kernel:

Dacă folosiţi PPPoE pentru conectarea la Internet sau daca folosiţi un

modem tip dial-up, va trebui să activaţi următoarele opţiuni in kernel:

Cele două opţiuni de compresie nu vor afecta, dar nu sunt întru totul necesare, la fel ca şi opţiunea <c>PPP over Ethernet</c>, care ar putea fi folosită doar de <c>rp-pppoe</c>, când este configurat sa  folosească modul PPPoE.

Cele două opţiuni de compresie nu vor afecta, dar nu sunt întru totul

necesare, la fel ca şi opţiunea <c>PPP over Ethernet</c>, care ar putea fi

folosită doar de <c>rp-pppoe</c>, când este configurat sa  folosească

modul PPPoE.

Dacă o doriţi, nu uitaţi să includeţi suport in kernel pentru placa de reţea.

Dacă o doriţi, nu uitaţi să includeţi suport in kernel pentru placa de

reţea.

Dacă deţineţi un procesor Intel ce suportă HyperThreading (tm), sau aveţi un sistem multiprocesor, ar trebui să activaţi "Symmetric multi-processing support":

Dacă deţineţi un procesor Intel ce suportă HyperThreading (tm), sau

aveţi un sistem multiprocesor, ar trebui să activaţi "Symmetric

multi-processing support":

Dacă utilizaţi Dispozitive de Intrare pe portul USB (cum ar fi tastatura sau mouse-ul), nu uitaţi să le activaţi şi pe acestea:

Dacă utilizaţi Dispozitive de Intrare pe portul USB (cum ar fi tastatura sau

mouse-ul), nu uitaţi să le activaţi şi pe acestea:

Utilizatorii de laptop ce doresc suport PCMCIA, <e>nu</e> ar trebui să utilizeze driverele PCMCIA dacă doresc să utilizeze un kernel 2.4. Cele mai recente drivere sunt disponibile prin intermediul pachetului <c>pcmcia-cs</c> ce va fi instalat mai târziu. Totuşi, utilizatorii versiunii 2.6 de kernel, ar trebui să selecteze driverele PCMCIA din kernel.

Utilizatorii de laptop ce doresc suport PCMCIA, <e>nu</e> ar trebui să

utilizeze driverele PCMCIA dacă doresc să utilizeze un kernel 2.4. Cele mai

recente drivere sunt disponibile prin intermediul pachetului <c>pcmcia-cs</c>

ce va fi instalat mai târziu. Totuşi, utilizatorii versiunii 2.6 de kernel,

ar trebui să selecteze driverele PCMCIA din kernel.

Când terminaţi de configurat kernel-ul, continuaţi cu <uri link="#compiling">Compilare şi Instalare</uri>.

Când terminaţi de configurat kernel-ul, continuaţi cu <uri

link="#compiling">Compilare şi Instalare</uri>.

Acum, că kernelul este configurat, este timpul să îl compilaţi şi să-l instalaţi. Ieşiţi din meniul de configurare şi rulaţi <c>make dep &amp;&amp; make bzImage modules modules_install</c>:

Acum, că kernelul este configurat, este timpul să îl compilaţi şi

să-l instalaţi. Ieşiţi din meniul de configurare şi rulaţi <c>make dep

&amp;&amp; make bzImage modules modules_install</c>:

Când compilarea s-a terminat, copiaţi imaginea de kernel în directorul <path>/boot</path>. Începând de-aici, vom presupune că versiunea de kernel pe care o instalaţi este versiunea 2.4.26 a surselor <c>gentoo-sources</c>. Utilizaţi ce nume consideraţi potrivit pentru alegerea efectuată şi notaţi-l pentru că veţi avea nevoie de el ulterior când veţi configura aplicaţia bootloader.

Când compilarea s-a terminat, copiaţi imaginea de kernel în directorul

<path>/boot</path>. Începând de-aici, vom presupune că versiunea de kernel

pe care o instalaţi este versiunea 2.4.26 a surselor <c>gentoo-sources</c>.

Utilizaţi ce nume consideraţi potrivit pentru alegerea efectuată şi

notaţi-l pentru că veţi avea nevoie de el ulterior când veţi configura

aplicaţia bootloader.

# <i>cp arch/i386/boot/bzImage /boot/kernel-2.4.26-gentoo-r6</i>

# <i>cp arch/i386/boot/bzImage /boot/kernel-2.4.26-gentoo-r9</i>

# <i>cp System.map /boot/System.map-2.4.26-gentoo-r6</i>

# <i>cp System.map /boot/System.map-2.4.26-gentoo-r9</i>

Este, de asemenea, recomandat să vă copiaţi fişierul de configurare a kernel-ului în <path>/boot</path>, pentru orice eventualitate :)

Este, de asemenea, recomandat să vă copiaţi fişierul de configurare a

kernel-ului în <path>/boot</path>, pentru orice eventualitate :)

# <i>cp .config /boot/config-2.4.26-gentoo-r6</i>

# <i>cp .config /boot/config-2.4.26-gentoo-r9</i>

Acum, continuaţi cu <uri link="#kernel_modules">Instalarea de Module Separate de Kernel</uri>.

Acum, continuaţi cu <uri link="#kernel_modules">Instalarea de Module Separate

de Kernel</uri>.

Dacă citiţi această secţiune, înseamnă că aţi ales script-ul nostru <c>genkernel</c> pentru a vă configura kernel-ul.

Dacă citiţi această secţiune, înseamnă că aţi ales script-ul nostru

<c>genkernel</c> pentru a vă configura kernel-ul.

Acum că sursele kernel-ului sunt instalate, este timpul să compilăm kernel-ul folosind scriptul <c>genkernel</c>, pentru o compilarea automată a kernel-ului. <c>genkernel</c> funcţionează prin a configura un kernel aproape identic cu  cel al LiveCD-ului. Asta înseamnă că atunci când folosiţi <c>genkernel</c> pentru a vă construi un kernel, sistemul va detecta,la modul general, toate componentele hardware, in timpul procesului de boot, aşa cum o face LiveCD-ul. Deoarece  genkernel nu necesită vreo configurare manuală a kernel-ului, este ideal pentru cei carora nu le este la îndemână să-şi compileze propriile kernel-uri.

Acum că sursele kernel-ului sunt instalate, este timpul să compilăm

kernel-ul folosind scriptul <c>genkernel</c>, pentru o compilarea automată a

kernel-ului. <c>genkernel</c> funcţionează prin a configura un kernel

aproape identic cu  cel al LiveCD-ului. Asta înseamnă că atunci când

folosiţi <c>genkernel</c> pentru a vă construi un kernel, sistemul va

detecta,la modul general, toate componentele hardware, in timpul procesului de

boot, aşa cum o face LiveCD-ul. Deoarece  genkernel nu necesită vreo

configurare manuală a kernel-ului, este ideal pentru cei carora nu le este la

îndemână să-şi compileze propriile kernel-uri.

Acum să vedem cum se foloseşte genkernel. Mai întăi, instalaţi pachetul genkernel:

Acum să vedem cum se foloseşte genkernel. Mai întăi, instalaţi pachetul

genkernel:

Acum, compilaţi sursa kernel-ului rulând <c>genkernel all</c>. Fiţi atenţi, totuşi, că <c>genkernel</c> compilează un  kernel care suportă aproape toate componentele hardware, compilarea durând ceva timp pentru a se termina.

Acum, compilaţi sursa kernel-ului rulând <c>genkernel all</c>. Fiţi atenţi,

totuşi, că <c>genkernel</c> compilează un  kernel care suportă aproape

toate componentele hardware, compilarea durând ceva timp pentru a se termina.

Trebuie să ştiţi că daca partiţia de boot nu foloseşte ext2 sau ext3 ca sistem de fişiere, va trebui să configuraţi manual kernel-ul, folosind <c>genkernel --menuconfig all</c> şi să adăugaţi suport pentru sistemul respectiv de fişiere <e>în</e> kernel (<e>nu</e> ca modul).

Trebuie să ştiţi că daca partiţia de boot nu foloseşte ext2 sau ext3

ca sistem de fişiere, va trebui să configuraţi manual kernel-ul, folosind

<c>genkernel --menuconfig all</c> şi să adăugaţi suport pentru sistemul

respectiv de fişiere <e>în</e> kernel (<e>nu</e> ca modul).

<pre caption="Running genkernel">

<pre caption="Rularea genkernel">

Odată ce <c>genkernel</c> îşi încheie execuţia, vor fi create un set întreg de module şi <e>initial root disk</e> (initrd). Vom folosi kernel-ul şi initrd cănd vom configura boot-loader-ul. Notaţi undeva numele imaginii de kernel şi a fişierului initrd pentru că vă va trebui cănd veţi configura aplicaţia bootloader. Initrd-ul va porni imediat după boot, pentru a iniţia autodetecţia hardware (la fel ca şi la LiveCD) înainte ca "adevăratul" sistem să pornească.

Odată ce <c>genkernel</c> îşi încheie execuţia, vor fi create un set

întreg de module şi <e>initial root disk</e> (initrd). Vom folosi kernel-ul

şi initrd cănd vom configura boot-loader-ul. Notaţi undeva numele imaginii

de kernel şi a fişierului initrd pentru că vă va trebui cănd veţi

configura aplicaţia bootloader. Initrd-ul va porni imediat după boot, pentru

a iniţia autodetecţia hardware (la fel ca şi la LiveCD) înainte ca

"adevăratul" sistem să pornească.

Acum să parcurgem încă un pas spre a face sistemul să semene mai mult cu LiveCD-ul -- să instalăm <c>coldplug</c>. În timp ce initrd autodetectează componentele hardware necesare procesului de boot, <c>coldplug</c> detectează tot ceea ce rămâne. Pentru a instala şi a activa <c>coldplug</c>, scrieţi:

Acum să parcurgem încă un pas spre a face sistemul să semene mai mult cu

LiveCD-ul -- să instalăm <c>coldplug</c>. În timp ce initrd

autodetectează componentele hardware necesare procesului de boot,

<c>coldplug</c> detectează tot ceea ce rămâne. Pentru a instala şi a

activa <c>coldplug</c>, scrieţi:

Dacă este cazul, va trebui să instalaţi pachetele pentru orice componentă hardware prezentă în sistemul dvs. Urmează o listă cu pachetele legate de kernel pe care le-aţi putea instala:

Dacă este cazul, va trebui să instalaţi pachetele pentru orice

componentă hardware prezentă în sistemul dvs. Urmează o listă cu

pachetele legate de kernel pe care le-aţi putea instala:

  <ti>Suport pentru Creative Sound Blaster Live!/Audigy (doar pentru versiunile 2.4 de kernel)</ti>

  <ti>Suport pentru Creative Sound Blaster Live!/Audigy (doar pentru versiunile

  2.4 de kernel)</ti>

Notaţi, totuşi, unele din aceste pachete pot avea multe dependenţe. Pentru a verifica ce pachete vor fi instalate alături de instalarea acestor pachete, utilizaţi <c>emerge --pretend</c>. Spre exemplu, pentru pachetul <c>emu10k1</c>:

Notaţi, totuşi, unele din aceste pachete pot avea multe dependenţe. Pentru

a verifica ce pachete vor fi instalate alături de instalarea acestor pachete,

utilizaţi <c>emerge --pretend</c>. Spre exemplu, pentru pachetul

<c>emu10k1</c>:

Dacă nu doriţi pachetele care se doresc instalate, utilizaţi <c>emerge --pretend --verbose</c> pentru a analiza ce indicatori USE sunt verificaţi în momentul deciderii dependenţelor:

Dacă nu doriţi pachetele care se doresc instalate, utilizaţi <c>emerge

--pretend --verbose</c> pentru a analiza ce indicatori USE sunt verificaţi în

momentul deciderii dependenţelor:

În exemplul anterior, puteţi observa că una din dependenţele pachetului <c>emu10k1</c> (<c>aumix</c>) utilizează <c>gtk</c> şi <c>gnome</c> ca indicatori USE, determinând ca gtk (ce depinde de xorg-x11) să fie compilat cu acesta.

În exemplul anterior, puteţi observa că una din dependenţele pachetului

<c>emu10k1</c> (<c>aumix</c>) utilizează <c>gtk</c> şi <c>gnome</c> ca

indicatori USE, determinând ca gtk (ce depinde de xorg-x11) să fie compilat

cu acesta.

Dacă nu doriţi toate acestea să fie compilate, deselectaţi toţi indicatorii USE, spre exemplu:

Dacă nu doriţi toate acestea să fie compilate, deselectaţi toţi

indicatorii USE, spre exemplu:

Dacă sunteţi mulţumit de rezultat, înlăturaţi parametrul <c>--pretend</c> pentru a porni instalarea <c>emu10k1</c>.

Dacă sunteţi mulţumit de rezultat, înlăturaţi parametrul

<c>--pretend</c> pentru a porni instalarea <c>emu10k1</c>.

Va trebui să enumeraţi toate modulele, care vreţi să fie încărcate automat, în <path>/etc/modules.autoload.d/kernel-2.4</path> (sau <path>kernel-2.6</path>). Puteţi, de asemenea, să adaugaţi extra opţiuni modulelelor dacă doriţi.

Va trebui să enumeraţi toate modulele, care vreţi să fie încărcate

automat, în <path>/etc/modules.autoload.d/kernel-2.4</path> (sau

<path>kernel-2.6</path>). Puteţi, de asemenea, să adaugaţi extra opţiuni

modulelelor dacă doriţi.

Pentru a vizualiza toate modulele disponibile, folosiţi următoarea comandă <c>find</c>. Nu uitaţi să înlocuiţi "&lt;versiune kernel&gt;" cu versiunea efectivă de kernel pe care tocmai aţi compilat-o:

Pentru a vizualiza toate modulele disponibile, folosiţi următoarea comandă

<c>find</c>. Nu uitaţi să înlocuiţi "&lt;versiune kernel&gt;" cu versiunea

efectivă de kernel pe care tocmai aţi compilat-o:

De exemplu, pentru a încarca automat modulul <c>3c59x</c>, editaţi fişierul <path>kernel-2.4</path> sau <path>kernel-2.6</path> şi scrieţi numele modulului în el.

De exemplu, pentru a încarca automat modulul <c>3c59x</c>, editaţi fişierul

<path>kernel-2.4</path> sau <path>kernel-2.6</path> şi scrieţi numele

modulului în el.

Acum executaţi <c>modules-update</c> pentru a actualiza modificările făcute în fişierul <path>/etc/modules.conf</path>.

Acum executaţi <c>modules-update</c> pentru a actualiza modificările

făcute în fişierul <path>/etc/modules.conf</path>.

Continuaţi instalarea cu <uri link="?part=1&amp;chap=8">Configurarea Sistemului</uri>.

Continuaţi instalarea cu <uri link="?part=1&amp;chap=8">Configurarea

Sistemului</uri>.

<version>1.23</version>

<version>1.25</version>

<date>2004-11-02</date>

<date>2004-12-22</date>

Înainte de a începe, avem nevoie să cunoaştem componentele hardware ce sunt suportate de Gentoo Linux pentru o instalare reuşită.

Înainte de a începe, avem nevoie să cunoaştem componentele hardware ce

sunt suportate de Gentoo Linux pentru o instalare reuşită.

  Aveţi nevoie de cel puţin 1 Gb spaţiu disponibil pe hard disk 

  Aveţi nevoie de cel puţin 1 GOcetet spaţiu disponibil pe hard disk 

  În cazul în care nu veţi utiliza pachete precompilate, aveţi nevoie de un minim 300 MOcteţi memorie (RAM + swap)

  În cazul în care nu veţi utiliza pachete precompilate, aveţi nevoie de

  un minim 300 MOcteţi memorie (RAM + swap)

  Aveţi nevoie de un procesor minim 486+ şi cel puţin 64 MB de memorie RAM.

  Aveţi nevoie de un procesor minim 486+ şi cel puţin 64 MOceteţi de

  memorie RAM.

Mai sunteţi curioşi în a încerca Gentoo Linux ? Dacă da, este timpul să ne alegem mediul de instalare. Mediile de instalare diferă unu de altul dar toate sunt asemanatoare odată sistemul instalat de pe aceste medii indiferent de arhitectură vom avea un sistem Gentoo complet funcţional.

Mai sunteţi curioşi în a încerca Gentoo Linux ? Dacă da, este timpul

să ne alegem mediul de instalare. Mediile de instalare diferă unu de altul

dar toate sunt asemanatoare odată sistemul instalat de pe aceste medii

indiferent de arhitectură vom avea un sistem Gentoo complet funcţional.

Toate aceste medii au avantaje şi dezavantaje pe care le vom prezenta pentru fiecare mediu de instalare în parte. Dar, înainte de a continua, vom explica cele trei etape de instalare, denumite stage.

Toate aceste medii au avantaje şi dezavantaje pe care le vom prezenta pentru

fiecare mediu de instalare în parte. Dar, înainte de a continua, vom explica

cele trei etape de instalare, denumite stage.

Gentoo Linux se poate instala în unul din trei arhive tar <e>stage</e> care sunt disponibile. Modul pe care îl veţi alege depinde de cât de mult se doreşte a fi compilat sistemul. Arhiva tar <e>stage1</e> este utilizată în instalarea Gento Linux când se doreşte compilarea întregului sistem. Arhiva tar <e>stage2</e> este utilizată pentru instalarea 

Gentoo Linux se poate instala în unul din trei arhive tar <e>stage</e> care

Gentoo şi compilarea parţială dintr-un stadiu &quot;semi-compilat&quot; a sistemului ce se doreste a fi instalat. Arhiva tar <e>stage3</e> conţine sistemul de bază Gentoo Linux ce a fost compilat în prealabil şi se poate instala fără a fi compilat (exceptând kernel-ul şi anumite pachete). Dacă doriţi acest lucru, alegeţi arhiva tar <e>stage3</e>.

sunt disponibile. Modul pe care îl veţi alege depinde de cât de mult se

doreşte a fi compilat sistemul. Arhiva tar <e>stage1</e> este utilizată în

instalarea Gento Linux când se doreşte compilarea întregului sistem. Arhiva

tar <e>stage2</e> este utilizată pentru instalarea Gentoo şi compilarea

parţială dintr-un stadiu "semi-compilat" a sistemului ce se

doreste a fi instalat. Arhiva tar <e>stage3</e> conţine sistemul de bază

Gentoo Linux ce a fost compilat în prealabil şi se poate instala fără a

fi compilat (exceptând kernel-ul şi anumite pachete). Dacă doriţi acest

lucru, alegeţi arhiva tar <e>stage3</e>.

Odată ce aţi ales instalarea din <e>stage1</e> aveţi la dispoziţie toata flexibilitatea care este oferită de Gentoo de unde puteţi alege optimizările de care aveţi nevoie. Instalarea din <e>stage1</e> este recomandată în special utilizatorilor experimentaţi, care au o bază solidă de cunoştinţe în Linux. De asemenea, este recomandat utilizatorilor ce vor sa cunoască cât mai bine funcţionalitatea internă a Gentoo Linux.

Odată ce aţi ales instalarea din <e>stage1</e> aveţi la dispoziţie toata

flexibilitatea care este oferită de Gentoo de unde puteţi alege

optimizările de care aveţi nevoie. Instalarea din <e>stage1</e> este

recomandată în special utilizatorilor experimentaţi, care au o bază

solidă de cunoştinţe în Linux. De asemenea, este recomandat

utilizatorilor ce vor sa cunoască cât mai bine funcţionalitatea internă a

Gentoo Linux.

O instalare <e>stage1</e> se poate efectua doar în cazul unei legături la internet funcţională.

O instalare <e>stage1</e> se poate efectua doar în cazul unei legături la

internet funcţională.

    Permite un control complet asupra optimizărilor ce pot fi aplicate înainte de instalarea sistemului.

    Permite un control complet asupra optimizărilor ce pot fi aplicate

    înainte de instalarea sistemului.

  <ti>Vă permite să cunoaşteţi mai bine sistemul de funcţionare intern al Gentoo</ti>

  <ti>

    Vă permite să cunoaşteţi mai bine sistemul de funcţionare intern al

    Gentoo

  </ti>

    Dacă nu aveţi de gând să aplicaţi anumite optimizări, poate fi o pierdere de timp

    Dacă nu aveţi de gând să aplicaţi anumite optimizări, poate fi o

    pierdere de timp

Instalarea din <e>stage2</e> vă permite să omiteţi procesul bootstrap dacă sunteţi mulţumiţi de setările de optimizare alese de noi special pentru arhiva tar <e>stage2</e>.

Instalarea din <e>stage2</e> vă permite să omiteţi procesul bootstrap

dacă sunteţi mulţumiţi de setările de optimizare alese de noi special

pentru arhiva tar <e>stage2</e>.

Instalarea din <e>stage3</e> este cea mai rapidă metodă de instalare Gentoo Linux la care întregul sistem este optimizat în prealabil de către echipa dezvoltatorilor Gentoo (optimizări care, sincer, sunt bune fiind alese cu grijă pentru a îmbunătăţi performanţa în acelaşi timp cu stabilitatea). <e>stage3</e> necesită instalarea pachetelor precompilate şi nu mai este necesară şi obligatorie conexiune la internet.

Instalarea din <e>stage3</e> este cea mai rapidă metodă de instalare Gentoo

Linux la care întregul sistem este optimizat în prealabil de către echipa

dezvoltatorilor Gentoo (optimizări care, sincer, sunt bune fiind alese cu

grijă pentru a îmbunătăţi performanţa în acelaşi timp cu

stabilitatea). <e>stage3</e> necesită instalarea pachetelor precompilate şi

nu mai este necesară şi obligatorie conexiune la internet.

Este bine de ştiut faptul că, dacă decideţi utilizarea unor setări de optimizare diferite după instalarea Gentoo, veţi putea să vă recompilaţi întregul sistem în concordanţă cu noile setări de optimizare.

Este bine de ştiut faptul că, dacă decideţi utilizarea unor setări de

optimizare diferite după instalarea Gentoo, veţi putea să vă

recompilaţi întregul sistem în concordanţă cu noile setări de

optimizare.

<e>LiveCD-urile Gentoo</e> sunt boot-abile şi conţin mediu Gentoo complet funcţional. Acestea vă permit să boot-aţi de pe CD. În timpul procesului de boot-are, sistemul va încerca identificarea tuturor componentelor hardware şi instalarea driver-elor specifice. Mentenanţa acestora este efectuată de către dezvoltatorii Gentoo.

<e>LiveCD-urile Gentoo</e> sunt boot-abile şi conţin mediu Gentoo complet

funcţional. Acestea vă permit să boot-aţi de pe CD. În timpul

procesului de boot-are, sistemul va încerca identificarea tuturor

componentelor hardware şi instalarea driver-elor specifice. Mentenanţa

acestora este efectuată de către dezvoltatorii Gentoo.

Toate LiveCD-urile vă permit să boot-aţi, să puteţi configura reţiaua, iniţializa partiţie şi începe instalarea Gentoo de pe Internet. Anumite LiveCD-uri conţin şi codul sursă pentru sistemul de bază, deci aveţi posibilitatea să instalaţi Gentoo Linux fară suport de reţea.

Toate LiveCD-urile vă permit să boot-aţi, să puteţi configura reţiaua,

iniţializa partiţie şi începe instalarea Gentoo de pe Internet. Anumite

LiveCD-uri conţin şi codul sursă pentru sistemul de bază, deci aveţi

posibilitatea să instalaţi Gentoo Linux fară suport de reţea.

Acesta este un mic, dar nu fără sens, LiveCD boot-abil ce are ca unic scop boot-area sistemului, pregătirea reţelei şi continuarea instalării Gentoo. Acest LiveCD nu conţine surse pentru instalare sau pachete precompilate şi nu veţi găsi nici fişierele stage (numai pe anumite LiceCD-uri se poate găsi stage1). De exemplu Minimal LiveCD pentru arhitectura x86 pe care o puteţi găsi în subdirectorul <path>universal</path> are denumirea <c>install-x86-minimal-2004.3.iso</c>.

Acesta este un mic, dar nu fără sens, LiveCD boot-abil ce are ca unic scop

boot-area sistemului, pregătirea reţelei şi continuarea instalării

Gentoo. Acest LiveCD nu conţine surse pentru instalare sau pachete

precompilate şi nu veţi găsi nici fişierele stage (numai pe anumite

LiceCD-uri se poate găsi stage1). De exemplu Minimal LiveCD pentru

arhitectura x86 pe care o puteţi găsi în subdirectorul <path>livecd/</path>

are denumirea <c>install-x86-minimal-2004.3.iso</c>.

    Puteţi utiliza instalarea din stage1, stage2 sau stage3 luând de pe internet arhivele tar stage

    Puteţi utiliza instalarea din stage1, stage2 sau stage3 luând de pe

    internet arhivele tar stage

    Nu conţine arhive stage, versiune snapshot pentru Portage, pachete necesare pentru instalarea GRP, de aceea nu există posibilitatea instalării fără conexiune la internet

    Nu conţine arhive stage, versiune snapshot pentru Portage, pachete

    necesare pentru instalarea GRP, de aceea nu există posibilitatea

    instalării fără conexiune la internet

LiveCD-ul Gentoo Universal este boot-abil şi permite instalarea Gentoo Linux făra existenta conexiunii la internet. LiveCD-ul conţine stage1 şi doar câteva arhive tar stage3 (optimizate pentru subarhitecturi individuale). Spre exemplu, varianta x86 a CD-ului pe care o gasiti în subdirectorul <path>universal</path> cu denumirea <c>install-x86-universal-2004.3.iso</c>

LiveCD-ul Gentoo Universal este boot-abil şi permite instalarea Gentoo Linux

făra existenta conexiunii la internet. LiveCD-ul conţine stage1 şi doar

câteva arhive tar stage3 (optimizate pentru subarhitecturi individuale). Spre

exemplu, varianta x86 a CD-ului pe care o gasiti în subdirectorul

<path>livecd/</path> cu denumirea <c>install-x86-universal-2004.3.iso</c>

Dacă priviţi mai atent în directorul <path>releases/x86/2004.3</path>, veţi observa <e>Gentoo Package CD</e> (în directorul <path>packagecd/</path>). Acest CD (ce nu este boot-abil) conţine doar pachete precompilate ce se pot instala după ce aţi finisat instalarea Gentoo Linux. Pentru instalarea Gentoo aveţi nevoie numai de Universal LiveCD, dar dacă v-aţi decis să aveţi în sistem aplicaţii cum sunt OpenOffice.org, Mozilla, KDE, GNOME etc. fără să le compilaţi, veţi avea nevoie şi de acest CD. Ca exemplu Packages CD pentru i686 (ca subarhitectură a x86) îl găsiţi sub denumirea <c>packages-i686-2004.3.iso</c> în subdirectorul corespunzător (<path>i686</path>).

Dacă priviţi mai atent în directorul <path>releases/x86/2004.3</path>,

veţi observa <e>Gentoo Package CD</e> (în directorul

<path>packagecd/</path>). Acest CD (ce nu este boot-abil) conţine doar pachete

precompilate ce se pot instala după ce aţi finisat instalarea Gentoo Linux.

Pentru instalarea Gentoo aveţi nevoie numai de Universal LiveCD, dar dacă

v-aţi decis să aveţi în sistem aplicaţii cum sunt OpenOffice.org,

Mozilla, KDE, GNOME etc. fără să le compilaţi, veţi avea nevoie şi de

acest CD. Ca exemplu Packages CD pentru i686 (ca subarhitectură a x86) îl

găsiţi sub denumirea <c>packages-i686-2004.3.iso</c> în subdirectorul

corespunzător (<path>i686</path>).

Aveţi nevoie de Packages CD numai în cazul în care instalaţi Gentoo Linux din stage3 cu GRP.

Aveţi nevoie de Packages CD numai în cazul în care instalaţi Gentoo Linux

din stage3 cu GRP.

    Packages CD include pachete precompilate ce facilitează o instalare mai rapidă pentru Gentoo Linux

    Packages CD include pachete precompilate ce facilitează o instalare mai

    rapidă pentru Gentoo Linux

    Conţine toate pachetele necesare pentru o funcţionare completă a sistemului. Facilitează instalarea Gentoo linux fără suport pentru reţea.

    Conţine toate pachetele necesare pentru o funcţionare completă a

   </ti>

    sistemului. Facilitează instalarea Gentoo linux fără suport pentru

    reţea.

  </ti>

Aţi ales instalarea Gentoo utilizând un LiveCD. Vom începe prin a descărca şi a scrie LiveCD-ul ales. Am tratat anterior LiveCD-urile disponibile, dar de unde le putem descărca?

Aţi ales instalarea Gentoo utilizând un LiveCD. Vom începe prin a descărca

şi a scrie LiveCD-ul ales. Am tratat anterior LiveCD-urile disponibile, dar

de unde le putem descărca?

Puteţi descărca unul din LiveCD-urile disponibile (şi, dacă doriţi, Packages CD) de pe unul din site-urile <uri link="/main/en/mirrors.xml">mirror</uri>. LiveCD-urile se găsesc în directorul <path>releases/x86/2004.3/livecd</path> iar Packages CD se pot găsi în directorul <path>releases/x86/2004.3/packagecd</path>.

Puteţi descărca unul din LiveCD-urile disponibile (şi, dacă doriţi,

Packages CD) de pe unul din site-urile <uri

link="/main/en/mirrors.xml">mirror</uri>. LiveCD-urile se găsesc în

directorul <path>releases/x86/2004.3/livecd</path> iar Packages CD se pot

găsi în directorul <path>releases/x86/2004.3/packagecd</path>.

În director veţi găsi fişierele cu extensia ISO. Aceste fişire sunt imagini exacte ale CD-urilor originale şi care pot fi scrise pe CD-R.

În director veţi găsi fişierele cu extensia ISO. Aceste fişire sunt

imagini exacte ale CD-urilor originale şi care pot fi scrise pe CD-R.

În caz că vă întrebaţi dacă fişierul descărcat este corupt sau nu, îi puteţi verifica suma de control MD5 oferită de noi (cum ar fi <path>install-x86-minimal-2004.3.iso.md5</path>). Puteţi verifica suma de control MD5 utilizând utilitarul <c>md5sum</c> pentru Linux/Unix, sau <uri link="http://www.md5summer.org">md5sum</uri>pentru Windows.

În caz că vă întrebaţi dacă fişierul descărcat este corupt sau

nu, îi puteţi verifica suma de control MD5 oferită de noi (cum ar fi

<path>install-x86-minimal-2004.3.iso.md5</path>). Puteţi verifica suma de

control MD5 utilizând utilitarul <c>md5sum</c> pentru Linux/Unix, sau <uri

link="http://www.md5summer.org">md5sum</uri>pentru Windows.

O altă metodă de verificare a integritatii imaginii LiveCD-ului descărcat, este utilizatea GnuPG pentru verificarea semnăturii criptografice ce v-o oferim (fişierul ce are terminaţia <path>.asc</path>). Descărcaţi fişierul ce conţine semnătura şi obţineţi cheia publică.

O altă metodă de verificare a integritatii imaginii LiveCD-ului

descărcat, este utilizatea GnuPG pentru verificarea semnăturii

criptografice ce v-o oferim (fişierul ce are terminaţia <path>.asc</path>).

Descărcaţi fişierul ce conţine semnătura şi obţineţi cheia

publică.

Pentru a scrie imaginele ISO pe CD-uri trebuie să selectaţi raw-burning. Felul cum activaţi această opţiune este dependent foarte mult de platformă. Vom trata aici <c>cdrecord</c> şi <c>K3B</c>; pentru mai multe informaţii consultaţi documentul despre <uri link="/doc/en/faq.xml#isoburning">Întrebări Frecvente despre Gentoo</uri>.

Pentru a scrie imaginele ISO pe CD-uri trebuie să selectaţi raw-burning.

Felul cum activaţi această opţiune este dependent foarte mult de

platformă. Vom trata aici <c>cdrecord</c> şi <c>K3B</c>; pentru mai multe

informaţii consultaţi documentul despre <uri

link="/doc/en/faq.xml#isoburning">Întrebări Frecvente despre Gentoo</uri>.

    Pentru cdrecord, trebuie doar să tastaţi <c>cdrecord dev=/dev/hdc</c> (înlocuiţi <path>/dev/hdc</path> cu calea către unitatea dvs. CD-RW) urmată de calea către imaginea ISO :)

    Pentru cdrecord, trebuie doar să tastaţi <c>cdrecord dev=/dev/hdc</c>

    (înlocuiţi <path>/dev/hdc</path> cu calea către unitatea dvs. CD-RW)

    urmată de calea către imaginea ISO :)

    Pentru K3B, selectaţi <c>Tools</c> &gt; <c>CD</c> &gt; <c>Burn Image</c>. După care alegeţi imaginea ISO pe care doriţi să o scrieţi în aria 'Image to Burn'. La final apăsaţi <c>Start</c>.

    Pentru K3B, selectaţi <c>Tools</c> &gt; <c>CD</c> &gt; <c>Burn Image</c>.

    </li>

    După care alegeţi imaginea ISO pe care doriţi să o scrieţi în aria

    'Image to Burn'. La final apăsaţi <c>Start</c>.

  </li>

Consultaţi cu atenţie intreaga subsecţiune înainte de a continua, pentru că, probabil nu veţi mai avea această posibilitate înainte de a continua ulterior.

Consultaţi cu atenţie intreaga subsecţiune înainte de a continua, pentru

că, probabil nu veţi mai avea această posibilitate înainte de a continua

ulterior.

După ce aţi scris LiveCD-ul a venit timpul să boot-ăm. Scoateţi CD-ul (dacă este prezent) din unitatea CD-ROM, reporniţi PC-ul şi intraţi în BIOS. Această operaţie se poate efectua apăsând una din tastele DEL, F1 sau ESC, depinzând de producătorul BIOS-ului instalat. În meniul din BIOS schimbaţi ordinea boot-ării unitaţilor de disc, şi anume setaţi CD-ROM-ul ca primul disc de pe care să se înceapa citirea iniţializării sistemului de operare. În majoritatea cazurilor submeniul pentru schimbarea ordinii de boot se poate găsi în meniul "CMOS Setup" Daca nu activaţi opţiunea de boot de pe CD-ROM dupa iniţializare BIOS-ului PC-ul va încărca sistemul de operare de pe hard-disc ignorând CD-ROM-ul.

După ce aţi scris LiveCD-ul a venit timpul să boot-ăm. Scoateţi CD-ul

(dacă este prezent) din unitatea CD-ROM, reporniţi PC-ul şi intraţi în

BIOS. Această operaţie se poate efectua apăsând una din tastele DEL, F1

sau ESC, depinzând de producătorul BIOS-ului instalat. În meniul din BIOS

schimbaţi ordinea boot-ării unitaţilor de disc, şi anume setaţi

CD-ROM-ul ca primul disc de pe care să se înceapa citirea iniţializării

sistemului de operare. În majoritatea cazurilor submeniul pentru schimbarea

ordinii de boot se poate găsi în meniul "CMOS Setup" Daca nu activaţi

opţiunea de boot de pe CD-ROM dupa iniţializare BIOS-ului PC-ul va încărca

sistemul de operare de pe hard-disc ignorând CD-ROM-ul.

Introduceţi CD-ul în unitatea CD-ROM şi reporniţi PC-ul. După ce CD-ul a iniţiat procedura de boot va apărea un prompt de boot. Apăsând tasta Enter procesul de boot a CD-ului va continua cu opţiunile prestabilite pentru iniţializarea sistemului, sau puteţi boot-a LiveCD-ul cu opţiuni suplimentare prin specificarea unei imagini de kernel, urmată de opţiuni de boot şi apoi apăsarea Enter.

Introduceţi CD-ul în unitatea CD-ROM şi reporniţi PC-ul. După ce CD-ul a

iniţiat procedura de boot va apărea un prompt de boot. Apăsând tasta

Enter procesul de boot a CD-ului va continua cu opţiunile prestabilite pentru

iniţializarea sistemului, sau puteţi boot-a LiveCD-ul cu opţiuni

suplimentare prin specificarea unei imagini de kernel, urmată de opţiuni de

boot şi apoi apăsarea Enter.

Specificarea Kernel-ului? LiveCD-ul vă oferă mai multe imagini de kernel. Kernel-ul implicit este <c>gentoo</c>. Alte imagini de kernel sunt specifice unor anume necesităţi hardware şi variantele <c>-nofb</c> ce dezactivează opţiunea framebuffer.

Specificarea Kernel-ului? LiveCD-ul vă oferă mai multe imagini de kernel.

Kernel-ul implicit este <c>gentoo</c>. Alte imagini de kernel sunt specifice

unor anume necesităţi hardware şi variantele <c>-nofb</c> ce

dezactivează opţiunea framebuffer.

În continuare veţi regăsi o prezentare scurtă a imaginilor de kernel disponibile: 

În continuare veţi regăsi o prezentare scurtă a imaginilor de kernel

disponibile: 

Puteţi utiliza şi opţiuni de kernel. Ele reprezintă setări opţionale ce le puteţi (dez)activa în funcţie de necesităţi. Lista de optiuni prezentată mai jos va aparea la apăsarea tastei F2 în bootscreen.   

Puteţi utiliza şi opţiuni de kernel. Ele reprezintă setări opţionale

ce le puteţi (dez)activa în funcţie de necesităţi. Lista de optiuni

prezentată mai jos va aparea la apăsarea tastei F2 în bootscreen.   

Acum boot-aţi de pe CD, selectaţi un kernel (dacă nu sunteţi mulţumit de imaginea <c>gentoo</c> implicită) cu opţiunile dorite. În exemplul de mai jos, vă prezentam modalitatea de a boot-a imaginea de kernel <c>gentoo</c> cu <c>dopcmcia</c> ca parametri:

Acum boot-aţi de pe CD, selectaţi un kernel (dacă nu sunteţi mulţumit de

imaginea <c>gentoo</c> implicită) cu opţiunile dorite. În exemplul de mai

jos, vă prezentam modalitatea de a boot-a imaginea de kernel <c>gentoo</c> cu

<c>dopcmcia</c> ca parametri:

Apoi, veţi observa imaginea de boot şi bara de progres. Dacă instalaţi Gentoo pe un sistem cu o tastatură non-US, apăsaţi F2 pentru a comuta in modul informativ şi urmaţi promptul. Dacă nu se efectuează nici o selecţie în 10 secunde, cea implicită (tastatura US) va fi luată in considerare şi procesul de boot va continua. Odată ce procesul de boot a fost finalizat veţi fi logat în mediul "Live" al Gentoo Linux ca "root", modul super user. În consola curentă puteţi observa promptul root ("#") şi puteţi comuta între alte console utilizând combinaţiile de taste  Alt-F2, Alt-F3 şi Alt-F4. Pentru a reveni la consola iniţială utilizaţi combinaţia de taste  Alt-F1.

Apoi, veţi observa imaginea de boot şi bara de progres. Dacă instalaţi

Gentoo pe un sistem cu o tastatură non-US, apăsaţi F2 pentru a comuta in

modul informativ şi urmaţi promptul. Dacă nu se efectuează nici o

selecţie în 10 secunde, cea implicită (tastatura US) va fi luată in

considerare şi procesul de boot va continua. Odată ce procesul de boot a

fost finalizat veţi fi logat în mediul "Live" al Gentoo Linux ca

"root", modul super user. În consola curentă puteţi observa

promptul root ("#") şi puteţi comuta între alte console

utilizând combinaţiile de taste  Alt-F2, Alt-F3 şi Alt-F4. Pentru a reveni

la consola iniţială utilizaţi combinaţia de taste  Alt-F1.

Acum, continuaţi cu <uri link="#hardware">Configurarea Suplimentară pentru Componentele Hardware </uri>.

Acum, continuaţi cu <uri link="#hardware">Configurarea Suplimentară pentru

Componentele Hardware </uri>.

LiveCD-ul Gentoo, în timp ce boot-ează, încearcă să identifice automat toate componentele hardware din sistem şi încarcă modulele de kernel ce fac posibilă accesarea acestor resurse hardware. Dar, sunt şi cazuri (LiveCD-urile SPARC nici măcar nu dispun de autodetecţie) când încărcarea automată nu este efectuată pentru modulele necesare. În cazul în care autodetectarea componentelor PCI a eşuat în cazul unor componente ale sistemului dvs., vor trebui încarcate manual modulele de kernel necesare.

LiveCD-ul Gentoo, în timp ce boot-ează, încearcă să identifice automat

toate componentele hardware din sistem şi încarcă modulele de kernel ce

fac posibilă accesarea acestor resurse hardware. Dar, sunt şi cazuri

(LiveCD-urile SPARC nici măcar nu dispun de autodetecţie) când

încărcarea automată nu este efectuată pentru modulele necesare. În

cazul în care autodetectarea componentelor PCI a eşuat în cazul unor

componente ale sistemului dvs., vor trebui încarcate manual modulele de kernel

necesare.

În următorul exemplu vom încerca încărcarea modulului <c>8139too</c> (ce oferă suport pentru un anumit tip de plăci de reţea):

În următorul exemplu vom încerca încărcarea modulului <c>8139too</c>

(ce oferă suport pentru un anumit tip de plăci de reţea):

Dacă sunteţi un utilizator avansat, puteţi optimiza performanţa hard-disk-ului, utilizând <c>hdparm</c>. În combinaţie cu opţiunile <c>-tT</c> puteţi testa performanţele hard discului (executaţi testul de mai multe ori pentru a avea o imagine cât mai precisă a vitezei HDD-ului).

Dacă sunteţi un utilizator avansat, puteţi optimiza performanţa

hard-disk-ului, utilizând <c>hdparm</c>. În combinaţie cu opţiunile

<c>-tT</c> puteţi testa performanţele hard discului (executaţi testul de mai